FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. Vezi definitia »

SINERGÍE s.f. Capacitatea elementelor si/sau subsistemelor unui ansamblu interconectat si interoperabil, de a produce mai mult impreuna decat separat. Vezi definitia »

FENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul influenței factorilor climatici asupra înfloririi și fructificării plantelor, a migrațiunii păsărilor etc. [Gen. -iei. / < fr. phénologie, cf. gr. phainein – a apărea, logos – știință]. Vezi definitia »

SOLÍE, solii, s. f. 1. Misiune, însărcinare încredințată unui sol². ◊ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – sol² + suf. -ie. Vezi definitia »

SCLAVÍE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie. Vezi definitia »