EMICÍCLU, emicicluri, s. n. V. hemiciclu. Vezi definitia »

GÁBLU s.n. Fronton triunghiular ascuțit care încununează un portal (în special în arhitectura gotică). [< fr. gable]. Vezi definitia »

ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken]. Vezi definitia »

MERLÚ s. m. pește osos din apele adânci, asemănător cu morunul, care are spatele gri și pântecele alt, lung de 1 m. (< fr. merlu) Vezi definitia »

TÍTLU s.n. 1. Calitate obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fală. ♦ (In orânduirea feudală și capitalistă) Demnitate, rang. 2. Cuvânt sau text situat în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ materia care se tratează; (p. ext.) orice lucrare editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol în textele de legi, în regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Bază legală, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimată în părți la mie; titru (2). [< lat. titulus]. Vezi definitia »