MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului]. Vezi definitia »

rașchétă (rașchéte), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea). Vezi definitia »

SABLÉZĂ s. f. proiector de nisip cu aer comprimat; mașină de sablat. (< fr. sableuse) Vezi definitia »

VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea. Vezi definitia »

NOTĂREÁSĂ, notărese, s. f. (Reg.) Soție de notar. – Notar + suf. -easă. Vezi definitia »