Definita cuvantului bolfă
bólfă (bólfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bolfă
PELAGROZÍNĂ s. f. Substanță toxică aflată în bobul de porumb alterat. – Din fr. pellagrosine. Vezi definitia »
ISTOVEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) istovi; sleire a puterilor; stare de epuizare fizică. – Istovi + suf. -eală. Vezi definitia »
MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță2. [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina. Vezi definitia »
saloántă, saloánte, s.f. (reg.) sitar. Vezi definitia »
METAMORÁLĂ s. f. parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei. (< fr. métamorale) Vezi definitia »