Definita cuvantului locuțiune
LOCUȚIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică. [Pron. -ți-u-, var. locuție s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locuțiune
LECȚIÚNE s. f. fiecare dintre formele în care se prezintă textul unui autor în diferite manuscrise sau ediții; fel de a citi (un pasaj dintr-un text) pentru stabilirea versiunii originare. (< germ. Lektion, lat. lectio) Vezi definitia »
îngânăciúne s.f. (înv.) strâmbătură, schimă. Vezi definitia »
ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude. Vezi definitia »
ARSÍNE s.f.pl. Nume dat unor compuși organici (folosiți ca gaze de luptă strănutătoare) care au arsenic în compoziție. [< fr. arsines]. Vezi definitia »
IRITAȚIÚNE s.f. v. iritație. Vezi definitia »