ANACOLÚT, anacolute, s. n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon. Vezi definitia »

SINCIPÚT s. n. os al craniului care corespunde creștetului capului; vertex. ◊ bregmă. (< fr., lat. sinciput) Vezi definitia »

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. Vezi definitia »

haút, haúți, s.m. (reg.) pește răpitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-peștelui, vrespere, vâlcan, vâigan, vâlsan, boulean. Vezi definitia »

REȚINÚT, -Ă adj. (despre oameni) stăpânit, rezervat, sobru; moderat. (< reține) Vezi definitia »