Definita cuvantului mandibulă
MANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu mandibulă
șeitănícă s.m. (reg.) diavol. Vezi definitia »
VOALÚRĂ, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafeței unei parașute deschise; p. ext. pânza parașutei. – Din fr. voilure. Vezi definitia »
BUCÍNĂ s.f. Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. [Pl. -ne. / < lat. bucina]. Vezi definitia »
séră (-re), s. f. – Construcția pentru adăpostit plantele care nu suportă frigul. Fr. serre. Vezi definitia »
LEGUMÍNĂ s.f. Substanță albuminoasă extrasă din semințele leguminoaselor. [< fr. légumine]. Vezi definitia »