LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina. Vezi definitia »

PONDERATÓR, -OÁRE adj. care ponderează. (< fr. pondérateur) Vezi definitia »

GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. Vezi definitia »

topór (-oáre), s. n. – Bardă, secure. – Mr. tăpor, tupor. Sl. toporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 417; Conev 66), cf. bg., slov., rut., rus., pol., mag. topor; pare a fi cuvînt oriental, cf. tc. teber. – Der. toporan, s. m. (înv., ostaș înarmat cu topor); toporaș, s. m. (violetă, Viola odorata, V. hirta, V. Jooi; plante, Tagetes patula, Delphinium consolida, Aquilegia vulgaris); toporășiu, adj. (violet, de culoarea toporașului); toporișcă, s. f. (teslă); toporiște (var. toporîște, mr. tăpăriște), s. f. (coadă de topor), din sl. (bg., rus.) toporište. Țig. sp. tober „topor” (Besses 159) ar putea proveni din rom. sau din tc. Vezi definitia »

LIMITÓR s.n. Mecanism, aparat, dispozitiv etc. care împiedică o mărime fizică să depășească anumite valori; limitator. [< fr. limiteur]. Vezi definitia »