OMBROGÉN, -Ă adj. (despre mlaștini) ale cărei plante își extrag substanțele nutritive necesare din umiditatea aerului. (< germ. ombrogen) Vezi definitia »

CECIDOGÉN, -Ă adj. care provoacă apariția de cecidii. (< fr. cécidogène) Vezi definitia »

BAUMGARTEN, Alexander Gottlieb (1714-1762), filozof german. Fondator al esteticii ca disciplină pozitivă autonomă („Estetica”). În concepția lui, estetica este știința sensibilității și completează logica, al cărei obiect îl constituie inteligența. Vezi definitia »

IZOGÉN, -Ă adj. identic genetic; derivat din același genotip; izogenetic. (< germ. isogen) Vezi definitia »

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară]. Vezi definitia »