grui², grúiuri, s.n. (reg.) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile. Vezi definitia »

STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [Prez. ind. și: stăruiesc] – Din bg. staraija se. Vezi definitia »

țipuí, țipuiésc, vb. IV (reg.) a striga tare și ascuțit; a guița. Vezi definitia »

GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui) Vezi definitia »

ZĂGĂLUÍ, zăgăluiésc, vb. IV. Tranz. (Banat) A enerva, a scoate din răbdări. (din sb. zagaliti) Vezi definitia »