SANCTUÁR, sanctuare, s. n. (Adesea fig.) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; p. gener. locaș de cult. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. sanctuarium, fr. sanctuaire. Vezi definitia »

șoár, șoáre, s.n. (reg.) sol fertil de culoare brună. Vezi definitia »

RECTILINIÁR, -Ă, rectiliniari, -e, adj. Ortoscopic. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. rectilinéaire. Vezi definitia »

ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár. Vezi definitia »

OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar. Vezi definitia »