malíc (-curi), s.n. – Inflamație a beregatei. Var. melic. Sb., slov. malik „spiriduș” (Tiktin). Mai puțin probabilă der. propusă de Cihac, II, 514, din mag. mirigy „glandă”. Vezi definitia »

ANTICHÍMIC, -Ă adj. Destinat protecției împotriva armei chimice. [Cf. fr. antichimique]. Vezi definitia »

HEPÁTIC, -Ă adj. Referitor la ficat; de (la) ficat, al ficatului. [< fr. hépatique, cf. gr. hepatikos < hepar – ficat]. Vezi definitia »

PROCLÍTIC, -Ă, proclitici, -ce, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care nu are accent propriu și este așezat înaintea altui cuvânt cu care face corp fonetic comun. – Din fr. proclitique. Vezi definitia »

CARBÓNIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid slab care se obține prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă; (impr.) bioxid de carbon. – Din fr. carbonique. Vezi definitia »