MONOCÓCĂ s. f. construcție (celulă sau fuzelaj, șasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. monocoque) Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ s. f. 1. suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite dintr-un sistem fizico-chimic. 2. (inform.) frontieră convențională între două sisteme sau unități, care permite schimburi de informații după anumite reguli. 3. (electron.) dispozitiv care convertește semnalele electronice astfel încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. (< engl., fr. interface) Vezi definitia »

zgâlțâitúră (-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri Vezi definitia »

EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere]. Vezi definitia »

OLĂRÍȚĂ, olărițe, s. f. (Rar) Soție de olar. – Olar + suf. -iță. Vezi definitia »