OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr. otite) Vezi definitia »

GROHĂITÚRĂ, grohăituri, s. f. Grohăit. [Pr.: -hă-i-] – Grohăi + suf. -tură. Vezi definitia »

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne) Vezi definitia »

cîrstă (-te), s. f. – Grămadă de snopi aranjate în formă de cruce. Sl. krŭstŭ „cruce” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 45). Sensul din rom. coincide cu sb. krst; cf. bg. krŭst, rus. krest, cr. kèrst, toți cu sensul de „cruce.” – Der. cîrsteț (var. cîrst(e)ață), s. n. (grămadă de snopi); cîrstată, s. f. (Olt., prescură); cîrsnic (var. cîrstnic, crîs(t)nic), s. m. (sacristan; plasă pătrată de pescuit), cf. bg. krŭstnik „naș”; crîstăș (var. cîrstaș, cristeș, cristaș), s. n. (năvod); cîrstov (var. cristov, hristov), s. n. (Ziua Crucii, 14 septembrie), din sl. krŭstovŭ dinĭ „Ziua Crucii”. Vezi definitia »

MICÓZĂ, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infecțioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose. Vezi definitia »