MERCÚR s.n. Metal argintiu, foarte dens și mobil, care se prezintă în stare lichidă la temperatura normală; hidrargir; (pop.) argint-viu. [< fr. mercure, germ. Merkur]. Vezi definitia »

ungur (din romania) Vezi definitia »

CÁNGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou) Vezi definitia »

ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

MÚRMUR s. n. șoaptă; susur, freamăt. (< lat. murmur, fr. murmure) Vezi definitia »