TÁUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus. Vezi definitia »

FEMÚR s. n. 1. osul coapsei, de la genunchi în sus. 2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide și miriapode. (< fr. fémur, lat. femur) Vezi definitia »

IMPRIMÁTUR s. n. 1. formulă prin care cenzura bisericii catolice aproba tipărirea unei cărți. 2. autorizație indicând „bunul de tipar” pe o corectură. (< lat., fr. imprimatur) Vezi definitia »

YOM KIPPUR s.n. Mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om și divinitate. [Pron. iom kipúr. / < ebr., fr., engl. yom kippur – ziua ispășirii]. Vezi definitia »

FLÚTUR s. m. v. fluture. Vezi definitia »