REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter. Vezi definitia »

RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter) Vezi definitia »

RENTÁ vb. I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (Fam.) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < fr. renter]. Vezi definitia »

COLPORTÁ vb. I. tr. A răspândi (știri false, zvonuri, bârfeli etc.). [< fr. colporter]. Vezi definitia »

culanta, generozitate, marinimie Vezi definitia »