Definita cuvantului refracta
REFRACTÁ, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu refracta
NUMEROTÁ vb. I. tr. A însemna cu numere în ordine succesivă. [< fr. numéroter]. Vezi definitia »
binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), vb. – A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s. f. (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează). Vezi definitia »
SPRINTÁ, sprintéz, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter. Vezi definitia »
precuvântá vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvântez (precuvintez) Vezi definitia »
Stiinta ce se ocupa cu studiul nematodelor Vezi definitia »