ciúblă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații. Vezi definitia »

TICĂIÁLĂ s. f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi² + suf. -eală. Vezi definitia »

ASCARÍDĂ, ascaride, s. f. (La pl.) Familie de viermi paraziți care trăiesc în corpul omului și al unor animale; (și la sg.) vierme din această familie (Ascaris lumbricoides); limbric. – Fr. ascaride (lat. lit. ascarida). Vezi definitia »

DEROȘÉZĂ s. f. dragă folosită în operații de derocare. (< fr. dérocheuse) Vezi definitia »

ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica. Vezi definitia »