DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute. Vezi definitia »

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. Vezi definitia »

MÉTRICĂ s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzând regulile privitoare la structura ritmică a versurilor. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului² (2) [în DN]. 3. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. [Gen. -cii. / < fr. métrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – măsură]. Vezi definitia »

ceáncă (ceángă) s.f. (înv.) șarpe veninos; viperă. Vezi definitia »

FLOBAFÉNĂ s.f. Materie colorantă din scoarța unor copaci. [< fr. phlobaphène]. Vezi definitia »