STEREOSTÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru]. Vezi definitia »

APOLOGÉTICĂ, apologetici, s.f. – V. apologetic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

PLANÉZĂ s.f. (Geol.) Platou de bazalt, triunghiular, situat între două văi înguste și adânci de pe povârnișurile conurilor vulcanice. [< fr. planèze]. Vezi definitia »

CONTRABUTERÓLĂ s.f. Piesă metalică, cu o scobitură sferică la unul din capete, servind la fixarea în scobitură a capului unui nit. [< fr. contre-bouterolle]. Vezi definitia »

TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »