poclít, poclíturi, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân. Vezi definitia »

POCNÍT, -Ă, pocniți, -te, adj. v. POCNI. – [DEX '98] Vezi definitia »

văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate. Vezi definitia »

MĂRÍT¹, măriți, s. m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus. Vezi definitia »

DESĂVÂRȘÍT, -Ă, desăvârșiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Perfect. 2. (Despre fapte, stări, procese etc.) Deplin, complet, absolut. – De⁴ + săvârșit. Vezi definitia »