VREDNICÍ, vrednicesc, vb. IV. (Pop.) A se învrednici. ♦ Tranz. (Înv.) A merita. – Din vrednic. Vezi definitia »

pândăcí, pândăcésc, vb. IV (reg.) a potcovi. Vezi definitia »

a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate. Vezi definitia »

nișcoríci s. m. pl. – Mîncărime. Origine îndoielnică. De asemenea, îndoielnică este și glosarea. E cuvînt mold., care pare folosit în expresii ca cea de la Cezar Petrescu: ai nișcorici, de nu mai stai locului. Ar putea fi un der. de la a mișca. Nu e atestat în dicționare. Vezi definitia »

brucí, brucésc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge. Vezi definitia »