OMÁG s. m. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuințate în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. – Din sl. omĕgŭ. Vezi definitia »

băsag, -ă, băsagi, -e, adj. prostănac. Vezi definitia »

poporoșág s.n. (reg.) plată, în cereale sau în bani, pe care o dau enoriașii preotului; popuștină, lectical. Vezi definitia »

AREOPÁG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanți; adunare de magistrați, de judecători. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. aréopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al războiului, pagos – colină]. Vezi definitia »

PLANCTONOFÁG, -Ă adj. (Despre animale acvatice) Care se hrănește cu plancton. !Cf. fr. planctophage]. Vezi definitia »