meleág (meleáguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »

PLANCTONOFÁG, -Ă adj. planctofag. (după fr. planctophage) Vezi definitia »

CIOMÁG, ciomege, s. n. Băț mare și gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băț. – Din tc. çomak. Vezi definitia »

PALIÁG s. n. Aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie. [Var.: paliác s. n.] – Din germ. Paliag. Vezi definitia »

NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage. Vezi definitia »