SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din fr. square. Vezi definitia »

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ◊ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. S. m. Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); p. ext. persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Var.: (II) (înv.) volintír, volontír s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir. Vezi definitia »

ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic. – Orcic + suf. -ar. Vezi definitia »

DOCÁR s.n. Trăsurică ușoară cu două sau patru roți, care uneori este acoperită cu pânză. [< fr. dog-cart, engl. dog-car]. Vezi definitia »

PENÁR s.n. Cutiuță în care se păstrează penițele, tocurile, creioanele etc. [Var. penal s.n. / după germ. Pennal]. Vezi definitia »