FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. Vezi definitia »

OSCILOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată de un oscilograf. [< fr. oscillogramme]. Vezi definitia »

ÓMBRĂ s.f. (Geol.) Humă neagră, pământ de Siena. [< fr. ombre]. Vezi definitia »

TELEAUTOGRÁMĂ s. f. fototelegramă transmisă prin teleautograf. (< engl. teleautograma) Vezi definitia »

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta). ◊ Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklŭ. Vezi definitia »