CÓFĂ, cofe, s. f. Vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; p. ext. conținutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial. – Cf. bg., scr. kofa. Vezi definitia »

cicioáncă s.f. (reg.) ghețușca pe care se dau copiii iarna. Vezi definitia »

SAXOTRÓMBĂ s.f. Instrument de suflat, mai mare decât cornul, confecționat din piele. [< fr. saxotrombe]. Vezi definitia »

frăștílă, frăștíle, s.f. (reg.) așchie lungă de lemn, cioplită în forma spetezelor de la zmeu. Vezi definitia »

ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik. Vezi definitia »