TÍVGĂ s. f. v. tigvă. Vezi definitia »

dulámă (duláme), s. f. – 1. Haină veche purtată de boieri și apoi de burghezie. – 2. (Olt.) Haină lungă de postav alb. – Mr. dulumă, megl. dulmă. Tc. dolama (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb. dolama, mag. dolmány, pol., rus. dolman. Din aceste ultime cuvinte provine dubletul dolman, s. n., cf. fr. dolman, sp. dormán. Vezi definitia »

MÁRCĂ⁴, mărci, s. f. (adesea determinat prin „poștală”) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal. – Din germ. Marke. Vezi definitia »

CATACLÁZĂ, cataclaze, s. f. Zdrobire totală sau parțială a minereurilor componente din roci sub acțiunea proceselor dinamice din scoarța pământului. – Din fr. cataclase, germ. Kataklase. Vezi definitia »

sfârloágă, sfârloáge, s.f. 1. (pop.) încălțăminte proastă, ruptă, uzată; cizmă sau opincă veche. 2. (pop.) piele veche, uscată și răsucită. 3. (reg.; la pl.) bucăți, sfârcuri. Vezi definitia »