puióc, puióci, s.m. și puiócuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mai mare; pui de găină mai mare. 2. (s.n.) pui de animal mai mare; puiandru. 3. (s.n.) sertar mai mare; sertăroi. Vezi definitia »

STAFILOCÓC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în ciorchini. [< fr. staphylocoque]. Vezi definitia »

pofomóc s.m. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

POPÂNDÓC, -OÁCĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău. Vezi definitia »

TRILÓC adj. (despre avioane) cu trei locuri. (după fr. triplace) Vezi definitia »