PUNGÓI, pungoaie, s. n. Augmentativ al lui pungă; pungoci. – Pungă + suf. -oi. Vezi definitia »

scumpói s.n. (reg.) zgârcitură. Vezi definitia »

tói (-iuri), s. n. – 1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospăț” (Pușcariu, Lr., 315; cf. Șeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supraviețuiește în Mold. și Trans. de V. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni). Vezi definitia »

șongoí, șóngoi, vb. IV (reg.) a înfofoli. Vezi definitia »

păpușói², păpușoáie, s.n. (reg.) 1. loc plantat cu porumb; porumbiște. 2. sperietoare de păsări; momâie. 3. (art.) numele unui dans popular executat de fete și băieți. Vezi definitia »