AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

COMPLÓT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto]. Vezi definitia »

ECOLÓT, ecoloturi, s. n. Sondă (5) (electronică) care emite impulsuri sonore în vederea ecolocației. – Din germ. Echolot. Vezi definitia »

preót (préoți), s. m. – Prezbiter, sacerdot. – Var. mold. preut, Trans. preót. Mr. preftu, istr. prewt. Lat. prĕbĭter, var. vulgară a lui prĕsbyter (Densusianu, Hlr., 126; Pușcariu 1375; Candrea-Dens., 1441; REW 6750), cf. alb. prift (Philippide, II, 651), vegl. prat, it. prete (abruz. préute), prov., v. fr. preire, cat. prévere. – Der. (toate cu var. mold.) preoteasă, s. f. (nevastă de preot); preoți, vb. (a sluji ca preot); preoție, s. f. (sacerdoțiu); preoțesc, adj. (sacerdotal); preoțește, adv. (ca preoții); preoțime, s. f. (adunare de preoți). Este dubletul lui presbiter, s. m., din lat., var. presviter, din ngr. πρεσβύτερος, der. protopresbiter, s. m. (protopop), din ngr. προτοπρεσβύτερος. Vezi definitia »

COMPÓT s.n. Preparat alimentar făcut din fructe fierte în apă cu zahăr. [< fr. compote]. Vezi definitia »