INTRUZIÚNE s.f. 1. Acțiunea de a se introduce fără drept într-o societate, într-o funcție. 2. (Geol.) Pătrundere a magmei în crăpăturile scoarței terestre. ♦ Magmă solidificată pătrunsă în crăpăturile formate în interiorul scoarței terestre. ♦ Pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente. 3. Pătrundere a unei formații anatomice într-o altă formație anatomică vecină. [Pron. -zi-u-, var. intrusiune, intruzie s.f. / cf. fr. intrusion]. Vezi definitia »

REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție. Vezi definitia »

URICIÚNE s. f. v. urâciune. Vezi definitia »

supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE PERFÉCȚIE/ s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. ♦ (în forma perfecție) la ~ = în mod desăvârșit; fără cusur. (< lat. perfectio, fr. perfection) Vezi definitia »