IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1), privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite. Vezi definitia »

învisterít, învisterítă, adj. (înv.) păstrat în visterie. Vezi definitia »

SIALOLÍT s.n. (Med.) Concrețiune salivară. [< fr. sialolithe, cf. gr. sialon – salivă, lithos – piatră]. Vezi definitia »

șprăițuít, -ă, adj. (reg.; despre drumuri forestiere) pe care au fost așezate de-a curmezișul șpraițuri (traverse de lemn). Vezi definitia »

VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit. Vezi definitia »