RĂȚÓI¹, rățoi, s. m. Bărbătușul raței. ◊ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi. Vezi definitia »

titifói adj. m. (reg.) scund, mic. Vezi definitia »

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec. Vezi definitia »

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina păroasă, înaltă de 30-70 cm și flori purpurii, răspăndită prin pajiști și buruienișuri în regiunile de munte (Geranium sylvaticum). Vezi definitia »

morlói s.m. (reg.) pui mic de somn (pește). Vezi definitia »