fústă (fúste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54). Vezi definitia »

înveșmântătúră s.f. (înv.) 1. înveșmântare, îmbrăcare. 2. investitură (într-o funcție). Vezi definitia »

anghináră (-re), s. f. – Plantă erbacee medicinală. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Gáldi 148); cf. tc. enginar, alb. hinarë, bg. anginár. Vezi definitia »

potlăgíță, potlăgíțe, s.f. (reg.) petic de stofă care se pune sub picior, în opinci. Vezi definitia »

ANALOÁGĂ adj. f. v. analog². Vezi definitia »