Definita cuvantului prăpăditură
prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu prăpăditură
ANGLÉZĂ s.f. Dans de origine engleză, care se execută în grup, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; contradans. [< fr. anglaise]. Vezi definitia »
FALANGÍNĂ s. f. falanga (II) mijlocie. (< fr. phalangine) Vezi definitia »
SEMIVOCÁLĂ s. f. sunet între vocală și consoană; semiconsoană. (după fr. semi-voyelle) Vezi definitia »
VIVIÉRĂ, viviere, s. f. (Mar.) Bazin sau barcaz pentru păstrat sau transportat pește viu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. vivier. Vezi definitia »
STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z