Definita cuvantului botuș
botúș (-și), s. m. – Încălțăminte, pantof. – Var. (Trans. de Nord) botiș, botușel, butușel. Mag. botos „papuci”, bg. botus „cutie”, „borcan”, din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu botuș
BĂIÁȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș. Vezi definitia »
FLÁUȘ s. n. stofă de lână cu suprafața foarte scămoșată. (< germ. Flausch) Vezi definitia »
scărpiníș, scărpiníșuri, s.n. (reg.) 1. scărpinat. 2. (fig.) bătaie (dată cuiva). Vezi definitia »
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș. Vezi definitia »
scutáș, scutáși, s.m. (înv.) cioban care îndeplinea diverse sarcini în administrarea, conducerea unei stâne; scutar. Vezi definitia »