HIPERÓN s. m. particulă elementară stabilă cu masă superioară celei a protonului, dar inferioară celei a deuteronului. (< fr. hypéron) Vezi definitia »

IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone]. Vezi definitia »

DECATLÓN s.n. Complex de zece probe atletice, care trebuie trecute de către unul și același sportiv în patru jumătăți de zi consecutive. [Pl. -oane, -onuri. / cf. fr. décathlon < gr. deka – zece, athlon – exercițiu gimnastic]. Vezi definitia »

mahón s. m. – Acaju (arbore). Tc. maǵun (Șeineanu, II, 243; Candrea), dintr-o limbă americană, cf. engl. mahogany, germ. Mahogoni, pol. mahony. Vezi definitia »

CHITÓN, chitoane, s. n. Un fel de tunică purtată în antichitate de greci. – Din fr. chiton. Vezi definitia »