MONOMORFÍSM s.n. (Mat.) Homomorfism injectiv. [Cf. gr. monos – unic, morphe – formă]. Vezi definitia »

MAHOMETÍSM s.n. Mahomedanism. [< fr. mahométisme]. Vezi definitia »

FOURIERÍSM s. n. Doctrină socialistă utopică franceză creată de Ch. Fourier și de discipolii lui în prima jumătate a sec. XIX. [Pr.: fu-ri-e-] – Din fr. fouriérisme. Vezi definitia »

CRITICÍSM s.n. 1. Denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. Doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv. ♦ Critică fără discernământ, exagerată sau chiar rău intenționată. [< fr. criticisme]. Vezi definitia »

DIRIJÍSM s. n. Concepție economică care susține intervenția largă a statului în ansamblul vieții economice. – Din fr. dirigisme. Vezi definitia »