leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149. Vezi definitia »

juvenít (juvinít), -ă, adj. (reg.) 1. inflamat, opărit. 2. ros, zdrelit, jupuit. Vezi definitia »

OFÍT s.n. Varietate de marmură de culoare verde-închisă, cu striații galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit]. Vezi definitia »

LĂCUÍT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac², acoperit cu un strat de lac². – V. lăcui. Vezi definitia »

ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e. Vezi definitia »