HĂULÍT, hăulituri, s. n. Hăulire. [Pr.: hă-u-] – V. hăuli. Vezi definitia »

NEURÍT s. m. axon. (< germ. Neurit) Vezi definitia »

misít (misíți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω. Vezi definitia »

zupăít (reg.) s. n. Vezi definitia »

FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus) Vezi definitia »