strúnă (-ne), s. f. – 1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluță. – 3. Flictenă. Sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s. f. (pană, strunire). Vezi definitia »

PREADOLESCÉNȚĂ s. f. perioadă între pubertate și adolescență. (< pre- + adolescență) Vezi definitia »

CONTRACHÍLĂ s. f. (mar.) grindă longitudinală alipită de chilă, pe care o dublează la partea superioară. (< it. contracchiglia) Vezi definitia »

AEROFRÂNĂ s. f. frână aerodinamică. (după fr. aérofrein) Vezi definitia »

CORDÍTĂ² s.f. (Med.) Inflamația unei coarde vocale. [< fr. chordite, cf. gr. chorde – coardă]. Vezi definitia »