polzuí, polzuiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a trage sau a face să tragă învățăminte, foloase din ceva. 2. (refl.) a se sfătui. Vezi definitia »

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati) Vezi definitia »

BUDÚI s. n. v. budăi. Vezi definitia »

ZDUPUÍ, zdúpui, vb. IV. Tranz. A da (cu cineva) de pamânt. (zdup + suf. -ui) Vezi definitia »

hăcuí (-uésc, hăcuít), vb. – A tăia în bucăți, a sfîrteca, a toca. Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută. Sec. XVII, astăzi în Mold. și Bucov. Vezi definitia »