ORTOHELIOTRÓPIC, -Ă adj. (despre frunze) orientat drept spre sursa de lumină. (< fr. orthohéliotropique) Vezi definitia »

țîrcóvnic (-ci), s. m. – Dascăl. – Var. țercovnic, țîrcomnic. Sl. crŭkovĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 435; Conev 108), cf. bg. crăkovnik, slov., rus. cerkovnik. Vezi definitia »

CÍNIC, -Ă I. adj. 1. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat. 2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură. II. s. m. filozof aparținând acestei școli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine) Vezi definitia »

GLICÓNIC, -Ă adj., s. m. (vers antic) dintr-un troheu (sau spondeu) urmat de un dactil, un troheu și o silabă oarecare. (< fr. glyconique) Vezi definitia »

AUTOCRÍTIC, -Ă, autocritici, -e, adj. Făcut pe bază de autocritică, pătruns de spiritul autocriticii; de autocritică. – Din auto¹- + critic. Vezi definitia »