DIAGONÁL, -Ă, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite. ◊ Loc. adv. În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezișul. ♦ Curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele. II. Adj. Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite; care este în formă de diagonală; curmeziș; cruciș. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal. Vezi definitia »

INTERRAIONÁL, -Ă, interraionali, -e, adj. Care privește mai multe raioane, care ține de mai multe raioane; care are loc între mai multe raioane. [Pr.: -ra-io-] – Inter¹-+raional. Cf. rus. mejraionnîi. Vezi definitia »

PERIVISCERÁL, -Ă adj. Din jurul viscerelor. [< fr. périviscéral]. Vezi definitia »

VICEAMIRÁL, viceamirali, s. m. Grad în marina militară, inferior amiralului și superior contraamiralului, corespunzător generalului-locotenent din armata terestră; persoană care are acest grad. [Pr.: -ce-a-] – Din fr. vice-amiral. Vezi definitia »

VICINÁL, -Ă, vicinali, -e, adj. (Despre drumuri și căi ferate) Care leagă localități (rurale) vecine. – Din fr. vicinal. Vezi definitia »