TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

FÁVUS, favusuri, s. n. (Med.) Dermatoză localizată la pielea capului, produsă de o ciupercă microscopică. – Din fr. favus. Vezi definitia »

HABEAS CORPUS loc.s. (Jur.) Mandat al arestatului de a compărea în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pron. -be-as. / < engl., fr., lat. habeas corpus – să ai corpul (liber)]. Vezi definitia »

DESSOUS DESÚ/ s. n. lenjerie de damă care se poartă sub jupă sau rochie. (< fr. dessous) Vezi definitia »

ÍSUS s. n. asin, măgar Vezi definitia »