Definita cuvantului maxilar
MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu maxilar
FAIANȚÁR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faïencier]. Vezi definitia »
GOȘTINÁR, goștinari, s. m. Slujbaș însărcinat cu încasarea goștinei. – Goștină + suf. -ar. Vezi definitia »
CVADRICENTENÁR s.n. Împlinire a patru sute de ani de la un eveniment însemnat; aniversarea evenimentului cu acest prilej. // adj. Care durează de patru sute de ani. [Var. cuadricentenar s.n. / < cvadri- + centenar]. Vezi definitia »
MINUTÁR, minutare, s. n. Acul care indică minutele (I 1) pe ceasornic. ♦ P. gener. (La pl.) Fiecare dintre cele două ace ale ceasornicului. – Minut + suf. -ar. Vezi definitia »
țucălar, țucălari s. m. (peior.) persoană slugarnică / lingușitoare. Vezi definitia »