Definita cuvantului primititură
primititúră, primititúri, s.f. (înv.) 1. intrare în posesie asupra unui lucru; primire. 2. încasare a unei datorii; datorie încasată.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu primititură
HEMEROTÉCĂ s. f. colecție de ziare și reviste; efemerotecă. ◊ bibliotecă, secție a ei rezervată periodicelor. (< fr. hémérothèque) Vezi definitia »
ENCEFALÓZĂ s.f. Encefalopatie degenerativă. [< fr. encéphalose]. Vezi definitia »
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină de treierat. – După fr. batteuse. Vezi definitia »
FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația faringelui. – Din fr. pharyngite. Vezi definitia »
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne]. Vezi definitia »