zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce Vezi definitia »

AUSTRALOPITÉC s.m. Maimuță fosilă evoluată din era terțiară, cea mai apropiată de om. [Pron. a-us-, pl. -ci. / < fr. australopithéque, cf. lat. australis – de sud, gr. pithekos – maimuță]. Vezi definitia »

SPÂNÁTEC, -Ă, spânateci, -e, adj. v. spânatic. Vezi definitia »

chesméc s.m. sg. (reg., înv.) grâu gunoios și pământos, codină, goz, zoană. Vezi definitia »

cîntec (cîntece), s. n. – 1. Cînt, cîntare. – 2. Cînt, poezie lirică. – Var. cîntic. – Mr. cîntic, megl. cǫntic. Lat. cantĭcum (Pușcariu 373; Candrea-Dens., 357; REW 1618; Rosetti, I, 165; DAR); cf. alb. kengë (Meyer 187). Cf. cînta. – Der. cînticel, s. n. (dim., al lui cîntec). Vezi definitia »